Sunt o mama fericita. Pustiul meu (de 4 ani) a refuzat diplomat o oferta de crenvursti, de la niste prieteni care vor “sa se faca mare baiatul”

De cativa ani ma lupt contra valului atunci cand sustin mancarea si produsele bio! Este adevarat ca am si cunoscut de-a lungul timpului multi oameni care imi impartasesc stilul de viata, dar, sincer, cei mai multi ma considera putin sarita de pe fix. 🙂 Cel mai des am discutii, adevarate “meciuri”, polemici, atunci cand vine vorba despre alimentatia copilului.

Desi este greu sa ii dau numai produse bio copilului meu cel mare, de patru ani, incercam sa il hranim cat mai sanatos si sa il ferim de junk-food-ul pentru copii, care se gaseste atat de frecvent pe piata. Mi se face parul maciuca atunci cand vad reclame la televizor la diverse dulciuri, care au drept claim faptul ca ar “contine mai mult lapte decat o carafa de lapte”… Cum este posibil sa dai asa ceva unui copil mic (sau mare)?

Inca pot sa il feresc in majoritatea cazurilor, pentru ca este mic, chiar daca este atat de complicat atunci cand ne intalnim cu prietenii care parca pur si simplu imi ignora parerea si incep sa ii ofere lucruri pe care eu nu le am in casa si pe care nu i le-as da.

Cel mai important este ca am inceput sa ii explic rational copilului ca unele lucruri nu sunt bune si ca noi nu mancam, dar nu ii interzic in mod vehement, pentru ca altfel ar fi curios. Merge? Nu stiu daca o sa ma asculte tot timpul si imi imaginez ca o sa experimenteze si el diverse, dar pot doar sa sper ca i-am pus o baza solida si ca atunci cand o sa fie pus sa aleaga o sa tina minte ce l-am invatat.

Momentan, sunt foarte incantata de el pentru ca a dat dovada de diplomatie si chiar pare ca intelege ce il invat.

La ce ma refer? Am fost in excursie cu niste prieteni si, ca tot romanul, au inceput sa il imbie cu crenvursti. Noi am incercat sa zicem ca nu mananca, dar lumea nu prea ne crede si are impresia ca noi suntem putin sonati. 🙂 Dar copilul a fost cel care a zis: multumesc dar noi nu mancam crenvursti. A preferat sa ii curat un castravete si sa rontaie la el cu branza.

Acestea sunt momentele care imi dau speranta ca am reusit sa il invat ceva si ca gusturile chiar se formeaza de mic. Daca invata ca fructel si legumele sunt bune si nu i le prezint ca pe ceva ce e obligatoriu sa manance eu zic ca sunt pe drumul cel bun.

Voi, restul, care faceti parte din aceeasi minoritate cu mine, ce credeti despre alimentatia copiilor?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s