Am o bunica eco. Pot si copii nostri sa ajunga la fel?

In primul rand, Hristos a Inviat! Pentru ca suntem in perioada de sarbatoare, vreau sa va povestesc ceva mai din suflet.

Observ ca incepe sa devina o moda sa mancam bio si sa folosim produse naturale, cel putin la nivel declarativ. Eu totusi trebuie sa fac de multe ori eforturi sa gasesc produsele bio de care am nevoie si uneori am senzatia ca nu sunt bune. Totul merge pe increderea ca ceea ce scrie pe sigla este adevarat.

Stau si ma uit la bunica mea de 80 de ani care chiar a avut o viata bio, numai ca nu stia ca ii zice bio. Inainte, era normal sa mananci sanatos. A crescut la tara cu produse naturale crescute de ei. Acum, la varsta ei, inca este cea mai rapida persoana pe care o cunosc! Daca te uiti la ea cum merge ai zice ca are 20 – 30 de ani. Cu varsta a mai scazut in inaltime, dar totusi nu are pic de grasime si e la fel de activa ca atunci cand eram eu mica. Nu cred ca sunt multe persoane care pot zice ca urca patru etaje pe zi cel putin o data si mai cara si sacose de la piata. Ea poate! A fost punctul meu de sprijin cand am nascut si parintii aveau serviciu. Asa ca saraca a venit luni de zile in fiecare zi sa ma ajute cu bebe, sa urcam si sa coboram carutul pe scari. Pare un moft, dar cine a trecut prin asta stie cum e sa nu poti sa ridici.

As vrea si eu sa pot sa ajung la 80 de ani si sa fac tot ce face ea, dar din nefericire nu am avut parte de o viata atat de sanatoasa pana acum! Noi cred ca am fost generatia care am mancat chimicale din placere. Dupa ce am scapat din foametea comunista, ne-am aruncat asupra produselor chimice. Cand in restul Europei lumea revenea la organic noi descopeream fast food-ul. Inca suntem contra valului. In Italia, lumea cumpara putin si sanatos, nu vezi din doi in doi metri o shaormerie, ci vezi o cafenea micuta unde poti sa iei o salata de fructe sau o bucata de pizza facuta la cuptor.

Daca nu ne straduim noi sa schimbam ceva, o sa fie rau pentru generatia care vine. Si daca eu sunt constienta ca noi suntem subrezi, imi doresc pentru copilul meu tot ce e mai bun si ma chinui sa ii ofer o viata mai sanatoasa. Chiar daca asta inseamna sa fiu contra valului.

Anunțuri

2 gânduri despre „Am o bunica eco. Pot si copii nostri sa ajunga la fel?

  1. Asa este. Citind aceste randuri nu am putut sa nu-mi amintesc cu nostalgie de bunica mea, care a murit in 1999 la varsta de 97 de ani. A avut 9 copii si a crescut alti 4 nepoti. Ne povestea adesea cum se urca in dud, in mar, nu conta exact ce pom fructifer era, si manca fructe pe saturate. Iaurt, iaurt nu cumpara mai deloc, dar noua nu ne lipsea niciodata iaurtul proaspat facut in casa, si doar pentru ca asa era obisnuita, sa prepare totul in casa.
    Acum ca tocmai a trecut Pastele, nu pot sa nu-mi amintesc mirosul de cozonac cald, abia scos de la cuptor. Pasca era nelipsita pe masa de Paste, cu branza proaspata facuta din laptele pe care il lasa la prins si apoi il punea un pic pe foc si iesea o branza moale si cremoasa.
    Intr-adevar, pe noi timpul, care parca ne fugareste, poate uneori si comoditatea, ne fac sa uitam cateva obiceiuri marunte, dar utile, sanatoase, de a ne pregati singuri o parte din hrana, fara prea mult foc, de a uita de sumedenia de alimente ce ne incanta privirile prin supermarketuri, si care contin …, dar ce nu contin?!

  2. Am aceeasi bunica bio/eco fara ca ea sa o stie. Dar incep sa vad din ce in ce mai multa lume in jurul meu care isi schimba modul de alimentatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s